mă prăbușesc pe calea Turzii
cred că este o stradă prin Cluj dar
e neimportant


acolo am gustat prima oară din sângele meu
după ce a lovit asfaltul proaspăt turnat cu o zi înainte
acolo
în bezna aia fierbinte am murit în locul câinelui care
mă urmărea din sufletul lui umed
cum se descompuneau în mine
atomii